În cei 15 ani ai ziarului, Franța și Spania au dominat fotbalul mondial și european cu câte două trofee fiecare. Grecia a produs în 2004 cea mai mare surpriză din istoria Euro.
Europeanul din Polonia și Ucraina s-a terminat ieri, cu o zi înainte de aniversarea de 15 ani a ProSport. A fost al optulea turneu final care, în ultimul deceniu și jumătate, a pus stăpânire pe mai toate paginile ziarului, indiferent de formatul acestuia. Fie că a fost vorba de versiunea compactă a ProSport sau de cea XL, cum arată ziarul acum, Euro și Mondialul au făcut mereu parte din viața ziarului. Totul a început cu Franța – Brazilia, cu cele trei goluri ale francezilor – primii care au reușit să bată Brazilia cu o asemenea diferență la un Campionat Mondial – și cu lacrimile sud-americanilor. A doua zi după marea finală, ProSport titra: „Umilință cât Amazonul!”
C’est la vie și Zeii Europei
A urmat un nou moment de glorie al Franței, Europeanul din 2000. O finală cu Italia, tocmai echipa care elimina naționala lui Hagi – „Regele” și-a anunțat retragerea din echipă după acea partidă – și un nou titlu alb-albastru al ProSport: „C’est la vie!”. Brazilia în varianta asiatică, cu un trio formidabil format din Ronaldo, Rivaldo și Ronaldiho, adică „Fotbalul a învins” și zeii eleni care au adus lacrimi în Portugalia au fost următoarele repere.
Zâmbetul pierzătorilor
Italienii au uitat repede finala Europeanului din 2000. În plin scandal de corupție, ca și acum, echipa lui Marcello Lippi a arătat că, indiferent de probleme, fotbalul încă trăiește în peninsulă: „Viva, Italia!”. Apoi fotbalul s-a schimbat și în vârf a apărut Spania cu încântătorul ei joc de pase. Cel puțin pe atunci. „Regina e Spania!” și „A opta minune a lumii” au fost titlurile care au deschis ziarul la cele două mari victorii ale ibericilor.
1998 – Campionatul Mondial din Franța Țară gazdă, Franța a reușit în acel an să devină pentru întâia oară campioană mondială, după ce a învins naționala Braziliei cu 3-0. Victoria echipei lui Zidane a surprins scena fotbalului, mai ales că Brazilia venea la turneul final în calitate de fostă campioană mondială. La finalul partidei, selecționerul Mario Zagallo a declarat simplu: „Vom redeveni campioni mondiali”. Și a avut dreptate!
2000 – Campionatul European din Belgia și Olanda Franța ridica pentru a doua oară în istorie trofeul de campioană europeană și părea să fi pus monopol atât pe fotbalul european, cât și pe cel mondial. Finala contra Italiei este considerată a fi una dintre cele mai frumoase partide de la un turneu final. Dacă în minutul 90 tabela de pe stadionul din Rotterdam părea a o încorona pe Italia drept campioană europeană (1-0), golul de aur al lui Trezeguet muta sărbătoarea în centrul Parisului.
2002 – Campionatul Mondial Coreea de Sud și Japonia Revenit la națională după o pauză de doi ani, Ronaldo a făcut poate cel mai bun turneu final din carieră, marcând goluri importante și aducând, astfel, trofeul cu numărul cinci pentru reprezentativa Braziliei, record care, de altfel, nu a fost depășit nici până în ziua de astăzi de alte naționale. Germania pleca învinsă (2-0) de la primul turneu desfășurat pe continent asiatic, iar „tripla R” (Ronaldo, Rivaldo și Ronaldinho) zâmbea larg.
2004 – Campionatul European din Portugalia Aflată la numai a doua participare la un turneu final, Grecia producea surpriza Campionatului European, reușind să învingă Portugalia (1-0), națională cotată drept favorită la câștigarea trofeului. Pe stadionul Estadio de Luz din Lisabona, în fața a 63.000 de suporteri, echipa lui Otto Rehhagel ridica trofeul european. În acel an, Portugalia a suferit doar două înfrângeri. Prima, în grupe, și cea de-a doua, în finala turneului. Ambele contra Greciei.
2006 – Campionatul Mondial din Germania Turneul final din 2006 nu va rămâne în memoria suporterilor pentru finala câștigată de Italia împotriva Franței și nici pentru recordul lui Klose. Memorabilă este eliminarea lui Zidane din minutul 110, atunci când căpitanul francezilor l-a lovit cu capul în piept pe Marco Materazzi. „Prefer să mor decât să-mi cer scuze”, declara Zizou la încheierea partidei. 6 ani mai târziu, iar gestul este înconjurat doar de supoziții.
2008 – Campionatul European din Austria și Elveția Dacă astăzi Spania si al ei „tiki – taka” sunt considerate a fi elemente nelipsite de la un turneu final, în 2008, naționala condusă de Luis Aragones pornea cu șanse mici la câștigarea titlului european. În ciuda scepticismului, pe data de 29 iunie , era încoronată o nouă regină, una neînvinsă în vreun meci de calificare la turneul final și în cadrul lui. Finala contra Germaniei (1-0) reprezenta doar începutul supremației spaniole. Peste doi ani, întreaga lume avea să exclame „Ole!”.
2010 – Campionatul Mondial din Africa de Sud Finala Campionatului Mondial din 2010 a pus față în față două echipe care ar fi urmat să scrie istorie prin adăugarea trofeului mondial, căci nici Spania și nici Olanda nu aveau în palmares titulatura de „regină a lumii”. Naționala lui Del Bosque marca golul victoriei în minutul 117, prin Iniesta, iar Spania își făcea loc printre cele mai bune naționale ale lumii. Supremația continua.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER